Bible

1 Cînd a voit Domnul să ridice pe Ilie la cer într'un vîrtej de vînt, Ilie pleca din Ghilgal cu Elisei. 2 Ilie a zis lui Elisei: 'Rămîi aici, te rog, căci Domnul mă trimete pînă la Betel.’ Elisei a răspuns: ’Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.’ Şi s'au pogorît la Betel. 3 Fiii proorocilor, cari erau la Betel, au ieşit la Elisei, şi i-au zis: ’Ştii că Domnul răpeşte astăzi pe stăpînul tău deasupra capului tău?’ Şi el a răspuns: ’Ştiu şi eu, dar tăceţi.’ 4 Ilie i- a zis: 'Eliseie, rămîi aici, te rog, căci Domnul mă trimete la Ierihon.’ El a răspuns: ’Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi!’ Şi au ajuns la Ierihon. 5 Fii proorocilor, cari erau la Ierihon, s'au apropiat de Elisei, şi i-au zis: ’Ştii că Domnul răpeşte azi pe stăpînul tău deasupra capului tău?’ Şi el a răspuns: ’Ştiu şi eu; dar tăceţi.’ 6 Ilie i- a zis: ’Rămîi aici, te rog, căci Domnul mă trimete la Iordan.’ El a răspuns: ’Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.’ Şi amîndoi şi-au văzut de drum. 7 Cincizeci de inşi dintre fiii proorocilor au sosit şi s'au oprit la o depărtare oarecare în faţa lor, şi ei amîndoi s'au oprit pe malul Iordanului. 8 Atunci Ilie şi- a luat mantaua, a făcut- o sul, şi a lovit cu ea apele, cari s'au despărţit într'o parte şi într'alta, şi au trecut amîndoi pe uscat. 9 Dupăce au trecut, Ilie a zis lui Elisei: ’Cere ce vrei să-ţi fac, înainte ca să fiu răpit dela tine.’ Elisei a răspuns: ’Te rog să vină peste mine o îndoită măsură din duhul tău!’ 10 Ilie a zis: ’Greu lucru ceri. Dar dacă mă vei vedea cînd voi fi răpit dela tine, aşa ţi se va întîmpla; dacă nu, nu ţi se va întîmpla aşa,’ 11 Pe cînd mergeau ei vorbind, iată că un car de foc şi nişte cai de foc i-au despărţit pe unul de altul, şi Ilie s'a înălţat la cer într'un vîrtej de vînt. 12 Elisei se uita şi striga: ’Părinte! Părinte! Carul lui Israel şi călărimea lui!’ Şi nu l- a mai văzut. Apucîndu-şi hainele, le- a sfîşiat în două bucăţi, 13 şi a ridicat mantaua, căreia îi dăduse drumul Ilie. Apoi s'a întors, şi s'a oprit pe malul Iordanului; 14 a luat mantaua, căreia îi dăduse Ilie drumul, şi a lovit apele cu ea, şi a zis: ’Unde este acum Domnul, Dumnezeul lui Ilie?’ Şi a lovit apele, cari s'au despărţit într'o parte şi în alta, şi Elisei a trecut. 15 Fiii proorocilor cari erau în faţa Ierihonului, cînd l-au văzut, au zis: ’Duhul lui Ilie a venit peste Elisei.’ Şi i-au ieşit înainte, şi s'au închinat pînă la pămînt înaintea lui. 16 Ei i-au zis: ’Iată că între slujitorii tăi sînt cincizeci de oameni viteji; vrei să se ducă să caute pe stăpînul tău?’ Poate că Duhul Domnului l- a dus şi l- a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale.’ El a răspuns: ’Nu- i trimeteţi.’ 17 Dar ei au stăruit multă vreme de el. Şi el a zis: ’Trimeteţi- i.’ Au trimes pe cei cincizeci de oameni, cari au căutat pe Ilie trei zile şi nu l-au găsit. 18 Cînd s'au întors la Elisei, care era la Ierihon, el le- a zis: ’Nu v'am spus să nu vă duceţi?’ 19 Oamenii din cetate au zis lui Elisei: ’Iată, aşezarea cetăţii este bună, după cum vede domnul meu; dar apele sînt rele, şi ţara este stearpă.’ 20 El a zis: ’Aduceţi-mi un blid nou şi puneţi sare în el.’ Şi i-au adus. 21 Apoi s'a dus la izvorul apelor, şi a aruncat sare în el, şi a zis: ’Aşa vorbeşte Domnul: , Vindec apele acestea; nu va mai veni din ele nici moarte, nici sterpiciune.’ 22 Şi apele au fost vindecate pînă în ziua aceasta, după cuvîntul pe care- l rostise Domnul. 23 De acolo s'a suit la Betel. Şi pe cînd mergea pe drum, nişte băieţaşi au ieşit din cetate, şi şi-au bătut joc de el. Ei îi ziceau: ’Suie-te, pleşuvule! Suie-te, pleşuvule!’ 24 El s'a întors să- i privească, şi i- a blestemat în Numele Domnului. Atunci au ieşit doi urşi din pădure, şi au sfîşiat patruzeci şi doi din aceşti copii. 25 De acolo s'a dus pe muntele Carmel, de unde s'a întors la Samaria.